A discuta despre moralitate fara a starni divergenta de opinii este poate un deziderat utopic.A stabili granite, a face delimitari nete intre moral si immoral este asemeni incercarii de ajunge la Mecca.
Probabil doar acolo putem gasi raspunsuri certe si adevaruri pure.
Deocamdata traim aici, printer laici, aici pe pamantul acesta unde, de la Einstein incoace, totul este relativ.Perceptiile axiologice nu fac nici ele exceptie de la acest relativism inerent.Ba mai mult, in vastul domeniu al valorilor , incertitudinea, semnele de intrebare si subiectivismul isi gasesc lacas stabil.
Adevar sau fals?Frumos sau urat?Moral sau imoral?….Cate valori, atatea nevalori; cate personae, atatea pareri.Un anumit bagaj ereditar, un anumit mediu de viata, o anume educatie-toate contribuie la conturarea unui profil de personalitate, la construireaunui system de valori specific, a unei conceptii despre lume.
In virtutea tuturor acestor considerente, poate fi usor de observat cat de mare este diferenta dintre noi. A stabili transant ca o actiune sau o activitate, un anumit mod de viata este moral sau immoral este o sarcina destul de grea-se spune ca adevarul este undeva la mijloc.Poate ca asastau lucrurile si in ceea ce priveste concubinajul.
O usoara perceptie diacronica va scoate la lumina ca, in fapt, concubinajul este, poate, anterior statututlui, normelorjuridice sau religioase. Concubinajul a existat, exista si va exista indifferent de cat de moral sau immoral este este considerat.Pentru multi ideea asocierii concubinajului cu imoralitatea poate parea vetusca.Pentru altii insa, concubinajul reprezinta un pacat.Lumea, societateain ansamblul ei, dupa cum adeseori s-a afirmat, este intr-o permanenta schimbare.Este evident ca si mentalul colectiv capata noi valente. Paradigmele de ieri nu mai au astazi aceeasi valoare-cel putin pentru tinerele generatii.Acesta este, poate, unul din motivele pentru care raspunsul la tema pusa in discutie este diferit in functie de varsta celui chemat sa raspunda.Sunt inca multi cei care vad in concubinaj o chestiune cat se poate de imorala.Si, probabil, un atent sondaj ar sublinia faptul ca un procent ridicat dintre acestia sunt la varsta a doua sau a treia.Evident, sunt doar niste generalizari prea putin elocvente.Sunt pure observatii care n doresc catusi de putin sa incadreze in anumite canoane prestabilite generatiile actuale.Gandirea colectiva nu este neaparat fidela realitatii individuale.Tocmai de aceea o usoara redundanta poate ca este necesara:a stabili cu certitudine pana unde se intinde moralitatea si de unde incepe imoralitatea este aproape imposibil;granita este imperceptibila.Daca intr-o eventuala reglementare a Codului familiei, reglementare despre care s-a discutat in repetate randuri, concubinajul ar fi acceptat nu numai ca o situatie de fapt, s-ar conferi astfel acestuia un dram de moralitate in plus? Este concubinajul de condamnat?Poate ca da, daca privim din perspectiva bisericii. Poate ca nu, daca incercam sa observam cu atentie doi oameni care, fericiti, doresc din anumite motive acest mod de viata si care nu vad nimic rau in ceea ce fac.Importanta este probabil o solida decenta, o decenta, o decenta si un bun simt care nu izvorasc atat din natura relatiei dintre doua personae, de legitimarea acestei relatii, cat de coloana vertebrala pe care se cladeste ea, precum si de conjuncturile care au generat-o.