In timp ce in SUA, mass-media se adapteaza schimbarilor impuse cel de-al Treilea Val, in Romania, discutiile asupra rolului acestui segment al realitatii sunt in plina floare. Pionieratul presei - in sensul actual al cuvantului - romanesti s-a consumat in primii ani de dupa 1990. Asemeni democratiei, de care mass-media e legata, societatea romaneasca este in cautarea unei albii clar conturate.
In aceste conditii exploratoare, pretentios spus, facultatile de jurnalism din Romania nu aveau cum sa scape fara "durerile facerii". Ele plamadesc jurnalisti, in timp ce se construiesc pe sine. Procesul nu s-a incheiat, iar acest lucru il resimte si facultatea de profil din Sibiu. Particularitatea pe care incearca sa o promoveze pe cartea de vizita Facultatea de Jurnalism din Sibiu este capacitatea si canalizarea eforturilor ei inspre o mai puternica pregatire in domeniul cunoasterii, dincolo de acumulare, pana la creatia de presa, in urma unei instructii serioase. Motivele sunt intemeiate. In situatia tulbure a realitatii romanesti, jurnalistul trebuie sa fie capabil sa identifice clar asperitatile si contururile informatiei pe care o prelucreaza.
Obiectiile ridicate de oponentii acestui sistem, in special studentii, uita un lucru sau nu l-au simtit inca. Jurnalistul nu poate fi acel strungar etern recalificabil, pus in postura unui stilist, care cosmetizeaza informatiile brute, pentru a le putea difuza largilor mase intr-o forma cat mai inteligibila. Relativul discernamant, fin, al jurnalistului, deprins prin practica si invocat in atatea randuri nu are cum sa atinga un nivel de apreciat, in sensul strict al cuvantului. Nedumerirea jurnalismului sibian este alta si nu are cum sa fie diferita fata de cea a romanului contemporan din mass-media. Ce trebuie predat? Care laturi ale realitatii prezente si trecute, impartita pe domenii si directii sunt demne de a fi asezate in fata studentului? Discernamantul jurnalistic e intrinsec dezvoltarii unei culturi generale de literat? Iar intrebarile colaterale acestor idei pot curge la infinit. In acest moment, responsabilitatea pe care profesorii de la Sibiu si-o aroga este aceea de a filtra si canaliza informatia necesara unui student, viitor om de presa.
Dificultatea aceasta este cu atat mai mare cu cat profesorii incearca, alaturi de comunicarea unor cunostinte, sa si induca ideea potrivit careia ei, studentii, viitorii jurnalisti, vor fi singurii ce pot ajunge la urechea maselor. Si, implicit, tot ei, viitorii jurnalisti, cei care detin monopolul informatiei ce are destinatia publicul larg, sunt acei formatori de opinie care trebuie sa transforme societatea romaneasca intr-una cat mai apropiata de idealul de bunastare. Cu alte cuvinte, ca ei trebuie sa plamadeasca aluatul pentru o noua societate si sunt printre putinii care pot face acest lucru, deoarece, pentru mase, informatia din presa este totul, iar oamenii din mass-media au acei ochelari de cal ce pot ajuta poporul, ce are o vedere prea imprastiata, pentru a putea focaliza esentialul realitatii.
Studentul "scriitor la ziar" constata alta stare de lucruri, insa. Pana sa ajunga acel jurnalist formator de opinie, practica propriu-zisa il va fi "ciopartit" astfel incat ziaristul ce-si permite sa modeleze idei va fi, deja, unul calit de multe infruntari cu realitatea, total diferita de cea auzita pana atunci sau citita. Romania de azi, cea intinsa intre oamenii de rand, nu mai aude sau nu doreste sa auda de vreo schimbare. Priveste cu suspiciune orice imbold de schimbare, astfel incat ochelarii de cal nu pot lua decat forma unei manipulari grosolane.
In unele cazuri, prea multe, din pacate, pentru o institutie bazata pe comunicare, precum facultatea sibiana, apare un conflict de interese intre studenti si profesori. Pasivitatea intelectuala a unor tineri ii determina pe acestia sa-si doreasca, paradoxal, numai date "tehnice", care sa le puna in mana si pe creier, o matrita a meseriei de jurnalist. Profesorii, de cealalta parte, tintesc inspre educarea unor spirite lucide, lideri de generatie, care sa se implice, fara sa se multumeasca numai sa observe. Continuarea si atenuarea, daca nu aplatizarea, acestei situatii nu poate apartine unei singure "tabere". Atat cei care se vin sa se formeze ca jurnalisti la Sibiu, cat si cei care ii formeaza, trebuie sa comunice.