Minodora SALCUDEAN, asistent universitar doctorand

Scoala de balet...

Am privit-o cu fascinatie, acum mai bine de zece ani, cautand, in spatele unei titulaturi inedite la acea data, excentricul si neconventionalul unei profesii ispititoare prin ceea ce ne imaginam - copii naivi si ignoranti - ca presupune.
Am aflat ulterior ca am fost admisi la scoala de balet... Cat de frustranta a devenit dintr-o data realitatea, e inutil s-o spun..., dar am continuat sa dansam in ciuda previziunilor sumbre si, curios, o faceam din ce in ce mai bine. Am capatat mobilitate, deschidere, exercitiu.
Dupa patru ani de gestatie am fost expulzati intr-o lume a carei temperatura socant de scazuta ne-a amintit de legile selectiei naturale si, implicit, de straturile care ne lipseau. Important e ca am supravietuit...mai mult sau mai putin cameleonic, devenind personaje acomodabile sau, in cel mai nefericit caz, clasici inadaptati la viata da Bucuresti.
Noi, in esenta, suntem ea, cu esecuri si neimpliniri, cu reusite masurate pecuniar, fara entuziasm, dar carismatici, dorind sa fi crescut in zece ani cat altii in o suta; vom fi legati ombilical de ea pana la pensie si, fara a o recunoaste deplin, vom fi eterni nostalgici ai fazei foetale cand, protejati de statut, ne jucam de-a jurnalistica.