Arhiva
Carti
Cultura

Ion DUR, seful Catedrei de Jurnalistica

                            Zece vorbe si ceva...                 

Mi-ar fi placut enorm sa spun cateva cuvinte daca acesti „zece ani si ceva...” ar fi insemnat vreo cinci decenii sau, de ce nu, un secol de existenta neintrerupta. La o varsta totusi „frageda”, ceea ce imi motiveaza gandul este mai mult un sentiment al bunului simt sau al protocolului bine temperat
De fapt ma intereseaza mai mult zece ani care vor veni. Cu ei se da lupta si nu cu trecutul, care poate fi oricand infrumusetat. Cum tot trecutul este cel care ne alimenteaza varii prejudecati, care trebuie alungate, iar dintre acestea cea mai ispititor-apasatoare este cea a fondatorului (cu mitul de rigoare care o invaluie): Facultatea de Jurnalistica este creatia unei echipe, in care au existat lideri formali si informali. Nu este momentul sa ne punem coronitele pe cap, ci sa privim la corida de langa noi si sa ne pregatim toreadorii. Piata fortei de munca din media este permanent sub sabia „efectelor perverse”, ea nu functioneaza mai deloc pe baza principiului cerere-oferta, ci are cu totul alti vectori si alte ratiuni de a fi.
Imprevizibilul este, prin urmare, gardianul care nu ne lasa in pace. El ar trebui sa le zgaltaie la multi dintre studentii nostri epiderma si sinapsele neuronilor, sa le puna pixul sau mouse-ul in mana (pe acestea le pipaie), sa le transforme noptile in buiruinte asupra cuvantului viu. Numai asa pragmatismul poate alunga „gandirea lenesa” si toti monstrii profani care ne initiaza mai mult in esecuri.
Pregatit pentru cel putin zece ani de acum incolo, ma gandesc insa cu strangere de inima la un fel de proba a pustiului care ne asteapta. Competitia devine din ce in ce mai si mai dura, facultatile de jurnalistica s-au inmultit (pe cale asexuata), somerii din randurile intelectualilor „lucreaza” la un cat de aproape „ 1969 francez”, asa incat ne putem astepta ca, intr-o zi, sa se intample cu noi si cu altii ceea ce se intampla in nuvela Pumnul lui Kafka: constructia Turnului Babel sa fie intrerupta din cauza unei sedinte de sindicat. E si motivul pentru care, de o vreme incoace, fac alergie cand aud de sedintele de sindicat.