Din perspectiva mutatiilor de fond ce se produc in intreaga lume, ideea de cultura ramane in continuare una demna si extrem de atragatoare.Era de mult timpul sa se produca si la noi o delimitare intre presa culturala si cea de„ uz general”, dupa exemplul altor tari. Aparitia unor publicatii de acest tip dupa 1990 este – si trebuie calificata ca atare – un act de performanta culturala in raport cu situatia anterioara. Prezenta unor reviste „ aplicate”, care incearca sa priveasca cultura dintr-o alta perspectiva, sa ofere o imagine mai obiectiva, mai credibila, mai explicita a procesului si a tendintelor sale actuale de dezvoltare, mi se pare un lucru remarcabil si din punctul de vedere al efortului unor intelectuali din diferite generatii de a se sincroniza cu metabolismul culturii romanesti.
Faptul ca revistele noi de cultura promoveaza un alt tip de discurs nu inseamna ca ele isi propun sa elimine sau sa disloce publicatiile „ne-elitiste”, singurele in acceptia aparatorilor lor indreptatite sa comunice publicului „adevarul” unic, ocultat de ceilalti, sau apelurile mesianice la care cititorul are deja alergie.
Depasirea izolarii, mediocritatii si suficientei provinciale a fost un principiu declarat al mai multor activitati redactionale chiar de la primul numar. Continuu sa cred ca revistele par sa fi ramas credincioase acestui principiu.
Indiferent de interpretarile sau comentariile lor, unele publicatii ca „Basarabia”, „Contrafort”, „Semn”, „Sud-Est” au creat un precedent, mai exact, un model de publicatii de cultura a anilor marcati deschidere si libertate.
Daca pana in 1989, in Romania, nu exista o imagine a culturii basarabene, iata ca, dupa zece ani, intelectualii romani marturisesc surpriza de a descoperi o cultura de exceptie in stanga Prutului. Din aceasta perspectiva, progresul este evident, chiar daca aspectele anormalului mai exista. Asta nu intamplator, majoritatea publicatiilor de cultura care apar in Basarabia sunt sprijinite numai din exterior sau supravietuiesc gratie unor sponsorizari ocazionale.
Chiar daca e prea tarziu, chiar daca sunt prea multe obstacole, mersul culturii nu trebuie sa-si schimbe tinta, indiferent de oprelisti.