Sa fie oare suficient a rasfoi niste pagini sau a privi un catalog pentru a scrie o recenzie literara? E foarte usor sa judeci dupa coperti, dupa titlu sau dupa numele autorului, mai mult sau mai putin reprezentativ. Dar sa-ti eliberezi mintea de orice prejudecata, sentiment sau aspiratie si sa primesti cuvintele, semnele; nu doar sa le primesti, ci sa le lasi sa patrunda in minte, in suflet, sa atinga sufletul...
Dificultatea nu e data de imposibilitatea de a citi sau de accesul la carti, nici de selectia lecturilor ori de dorinta de lectura, ci de timp. Acest timp care alearga lasandu-ne, pierzandu-ne in urma lui, acest timp care nu mai are nimic sacru si care nici nu cunoaste vreo autoritate, acest timp ce aduna mii si mii de informatii noi si din ce in ce mai noi, si care nu lasa ragazul necesar intelegerii, asimilarii, pentru a nu mai pomeni de aprofundare...
Sa fie doar timpul cel ce ne limiteaza? Desigur, nu. Fiinta umana este limitata ea insasi, si doar daca ne gandim din punct de vedere fizic. E limitata la 16 ore de veghe, la cativa metrii patrati de trai zilnic, la un pahar de apa, la o pereche de incaltari. E limitata la cele cateva sute de carti dintr-o viata, la cele zece esentiale, la una definitorie si la cea pe care, mereu, isi propune sa o inchida pe hartie.
Oamenii inca citesc. Elevii de teama profesorilor, parintii pentru reimprospatarea memoriei, profesorii – inevitabilul profesiei, iar cativa din placerea buchisirii. Va mai dura acest cerc „ cititor ”? Dar mai ales, pentru cat timp? Si la ce folos sa citesti dintr-o carte cu pagini ingalbenite si coperti roase, cand Internetul iti aduce nu numai cartile, ci si rezumatele, rezumatul rezumatului si, ce e mai placut, filmul.
„ Astept sa vad filmul!” si in acest timp ma joc Solitaire. Ce conteaza ca Jean Valjean este Gerard Depardieu sau Lolita, Melanie Griffith. E un mare castig, desigur aceste personaje- actori pentru crearea carora imaginatia fiecaruia poate sa-si ia vacanta.
Una lunga, foarte lunga, daca se poate prin tarile calde, iar daca ii place prea mult pe acolo si nu se mai intoarce, nu face nimic: „ Asteptam sa vedem filmul!”