Diana SUCIU
Interviu cu un poet: Ileana Marinescu
"Imi iubesc tara, limba si locurile natale in care vad mai putin prezentul si mai mult trecutul" - interviu portret cu Ileana Marinescu, poet si profesor universitar in cadrul Universitatii Lucian Blaga din Sibiu.
Ileana Marinescu este cunoscuta in spatiul cultural romanesc prin volumele de poeme editate din 1994 pana in prezent. In anul 1994 debuteaza la Editura sibiana Euphorion cu volumul "Sinapse" ce cuprinde 22 de poeme in proza. Urmeaza "Timp incercuit", o carte de haicuri, iar in 9 decembrie 2001 poemul "Travestirile".
I.M.: M-am nascut in Sibiu, pe 20 mai 1951, as putea spune sub zodia ecologiei. Mi-am petrecut copilaria in Sibiu unde am si absolvit Liceul Octavian Goga, iar in 1974 Facultatea de Filologie din cadrul Universitatii Babes Bolyai Cluj-Napoca.
Rep.: La ce varsta ati inceput sa scrieti?
I.M.: Am inceput sa scriu din clasa a saptea si nu-mi dadeam seama foarte bine ce fac. In facultate, perioada mea de "detentie", nu am mai scris. Traiul din camin, fara clipe de intimitate isi lasa amprenta asupra naturii mele interioare. Dupa aceasta perioada treptat am inceput sa impletesc o mai veche pasiune de-a mea, muzica, cu poezia.
Rep.: De unde aceasta dorinta de a va exprima in versuri?
I.M.: Creatia lui Dumnezeu nu poate fi decat vie, inseamna si duh, iar unde e duh e si viata si capacitate de comunicare. Iar comunicarea cu semenii, cu natura nu se realizeaza mai bine decat prin versuri, prin muzica. Dupa terminarea facultatii chiar m-am ocupat putin de "contrapunctul secret al vietii mele", cum spunea George Duhammel, adica de muzica. Am condus un grup vocal feminin al Intreprinderii de confectii "Drapelul Rosu", cu care am participat la editiile :Cantarea Romaniei". Aici am castigat locul 2 cu o piesa compusa de mine pe versurile poemului "Stele in cer" de Mihai Eminescu.
Rep.: Ati pomenit de comunicare cu natura prin versuri. Va inspira in scrierea poemelor?
I.M.: Pentru mine, natura este un refugiu in splendoare, imi amintesc ca eram mica si nu indrazneam sa calc iarba de teama sa nu o distrug. Ma inspira peisajele, o stare de empatie cu natura. Iubesc florile, dar mai presus de orice iubesc copacii care inseamna stabilitate a solului si a mea ca om. Acum imi amintesc niste versuri populare "pe drumul corsacilor/ pe cararea dracilor/ pe la paltinii trazniti si copacii rasuciti".
Rep.: Aveti un model la care va raportati?
I.M.: Eu scriu asa cum gandesc si fiecare avem un talent anume dat. Inspiratia vine ca si iubirea, eu nu sunt nascuta epigon. Pentru mine, modelul suprem de raportat fiintial este Eminescu. Pe Eminescu nu trebuie il iei tovaras la drumurile mici, meschine din viata. Eminescu e un alt univers "e-un miros de tei in cranguri/ dulce-i umbra de rachiti". Universul eminescian presupune o chenoza, precum Iisus Hristos s-a golit de firea dumnezeiasca, asa noi trebuie sa ne golim de nimicnicia din noi.
Rep.: Ati asteptat mult pana la inregistrarea debutului editorial?
I.M.: Cred ca una din calitatile mele de baza a fost rabdarea. In 1983 am debutat publicistic in revista "Transilvania" prin rubrica "Carnet radiofonic", revista cu care corespondez si in prezent. Dupa revolutie, mai exact in 1994 , am debutat editorial la Editura Euphorion cu cartea "Sinapse", ce cuprinde 22 de poeme in proza. La 22 noiembrie 2001 a urmat "Timp incercuit", o carte de haicuri, iar in 9 decembrie poemul "Travestirile", ce face parte dintr-o serie de 20 de poeme din care pana in prezent am scris 17.
Rep.: Care sunt temele abordate?
I.M.: Temele obisnuit poetice, mai putin iubirea. Poemul incepe si se scrie singur ca un fluviu sonor ce inglobeaza tot: timp, viata, moarte, limbaj, exprimare. In fiecare poem apare chiar termenul poem care vorbeste despre sine insusi, care e viata, moarte, mormant, litera scrisa.