Iulia MURESAN
Cine se ascunde "in spatele" profesoarei de dictiune -Interviu-portret-
Facultatea de Jurnalistica a Universitatii Lucian Blaga are nenumarati profesori competenti si apreciati de studenti. Fiecare are personalitatea sa, felul sau de predare si un fel de a fi unic. In spatele fiecaruia se ascunde... un om, care, din pacate, dezvaluie rareori studentilor mici detalii din viata personala. M-am oprit asupra doamnei profesoare de dictiune (nu dictie!), doamna Gabriela Pantel Cenuser.
Rep: Iata o materie noua, atractiva si, in acelasi timp, foarte utila! E interesant ca ati ales sa predati acest curs! Cum s-a intamplat?
G.P.C.: Nu am ales neaparat sa predau asta. In anul 2000-2001 s-a introdus aceasta disciplina si s-a apelat la mine deoarece am facut cursuri similare, ca studenta la Universitatea de Teatru din Bucuresti.
Rep: Cum au fost primele dumneavoastra de predare?
G.C.P: Am avut emotii si invatam odata cu studentii, incercand sa am totusi autoritate asupra lor
Rep: Ce visati sa deveniti atunci cand erati mica?
G.C.P: Voiam sa devin regizor de film.
Rep: Cine v-a influentat mai mult in viata?
G.C.P.: Actorii, spectacolele, cartile citite...asa ca "cine" se inlocuieste cu "ce".
Rep: Cum ati fost in perioada scolii, a studentiei?
G.C.P.: Eram timida, bleaga, mi-era teama de lume, de colegi, de profesori. La examene aveam emotii, pentru ca invatam in ultima zi.
Rep: ...Si, totusi, cum reuseati sa "razbateti"?
G.C.P.: Incercam sa parez, sa maschez, printr-o oarecare infatuare...
Rep: Revenind la prezent...Dictiunea e o materie care presupune foarte multa rabdare, iar dumneavoastra dati mereu dovada de aceasta stapanire de sine...
G.C.P: Greselile studentilor nu ma enerveaza. Rostul meu e de a-i corecta, nu de a-i sanctiona.
Rep: Cum sunteti in particular, in afara orelor de curs? In familia dumneavoastra, de exemplu...
G.C.P.: Acasa sunt la fel, dar uneori defulez, "imi dau drumul"...Altfel as face infarct.
Rep: Ce faceti cand sunteti nervoasa?
G.C.P.: Sparg pahare si farfurii. Tip. Dar se intampla rar. Am invatat sa ma retin si sa am rabdare infinita.
Rep: Cum arata o zi obisnuita a dumneavoastra?
G.C.P.: Ma scol, il trimit pe baiatul meu, Mihaita, la scoala, ma culc la loc, la 9-10 ma scol iar, merg la serviciu, la biblioteca, citesc, scriu. La ora 14 il astept pe Mihaita, ii dau sa manance. Stau de capul lui sa-si faca temele. El nu le face. Il cert. Trece dupa-amiaza. Cina, televizor, nani.
Rep: Ce apreciati cel mai mult in viata?
G.C.P.: Adevarul, caracterul, buna credinta a oamenilor.
Rep: Ce planuri, intentii de viitor aveti?
G.C.P.: Nu am. Sa mi le dea destinul si le accept!